Nu fi trist sufletul meu... Nu ştii tu... n-ai auzit
Că Hristos a înviat şi mormântu-a părăsit?
Nu ştii tu că pentru tine boldul morţii a învins
Şi în marea-I îndurare cu iubire te-a cuprins?
Nu simţi blânda mângâiere dăruită-n zori de zi?
Nu auzi un Glas ce-n taină te îndeamnă a iubi
Şi, în nopţile târzii îţi trimite pace sfântă
Şi prin harul Său divin viaţa îţi binecuvântă?
Suflete, nu mai fi trist... Ştiu că uneori suspini
Ştiu că vorbe te rănesc rătăcind printre străini
Dar priveşte către ceruri şi zâmbeşte... Dumnezeu
De acolo te veghează şi te ia pe braţul Său
Şi atunci de ce să plângi? Cântă, roagă-te, zâmbeşte
Primăvara e în toi... Domnul încă te iubeşte
Şi ascultă: ploaia, vântul, tot ce Domnul a creat
Îţi şopteşte: Fii ferice căci e viu cu-adevărat!

Vulcan-17-04-2023
Mary